Fyfe Dangerfield - Faster Than The Setting Sun

Sa nu uiti

In linistea noptii, luna isi cerne vraja printre scanteile de diamant ale stelelor.
O stea sta agatata de un brat al lunii de frica sa sclipeasca in infinitul cerului. Ii este teama ca stralucirea ei va fi pierduta printre razele de aur al diminetii.
Nu-ti fie teama, tu vei straluci in mintea mea pana la sfarsitul timpurilor mele.

Hotul de vise

A fost odata ca niciodata un hot de vise. Cat era noaptea de lunga cutreiera in lung si lat si fura visele copiilor cuminti.
Hotul nostru traia in tara viselor frumoase si era inconjurat de visele pure ale micutilor jefuiti. Isi iubea tara frumos colorata si intotdeauna incerca sa o impodobeasca cu cat mai multe vise. Isi luase toate masurile juridice si administrative ca sa nu fie dat in judecata pentru evaziune visuala si ocolea cu destula destoinicie toate procesele de constiinta aduse de catre asociatia de protectie a viselor copiilor mici.
Nu pierduse nici unul si ii placea ca totul venea de-a gata, nu trebuia sa-si puna mintea la contributie si sa contribuie singur la imbogatirea tarii lui.
Totul era linistit si frumos pana intr-o noapte cand hotul nostru a furat visul unui copil.
Numai ca visul lui nu se potrivea cu visele celorlalti pure si colorate, acesta era un vis murdar si pervers, rautacios nevoie mare, care nu se potrivea cu lumea pe care si-o crease.
Hotul nostru incepuse sa devina nelinistit pentru ca acum dupa ce furase atatea vise frumoase ar fi trebuit sa inceapa sa trieze visele urmatoare, intreaga lui lume ar fi fost data peste cap.
Framantat de atatea probleme nu stia daca ar fi bine sa dea visul inapoi sau sa il puna in lumea lui.
Vai dar nici vorba de asa ceva, daca l-ar pune in lumea lui celelalte vise s-ar infecta, probabil s-ar usca si s-ar stinge cu timpul. Lumea lui trebuia sa ramana frumoasa si luminoasa, cu orice pret. Asa ca il inapoie in noaptea urmatoare. Problemele nu se linistira pentru ca tot furand vise frumoase produsese un dezechilibru in lumea viselor si cosmarurile ajunsesera la putere.
Visele frumoase se imputinau pe noapte ce trecea, iar hotul nostru nu mai avea cu ce sa-si intretina atmosfera lumii lui.
Incerca sa dea la schimb vise pentru a inoii repertoriu de vise frumoase sau sa cumpere, dar visteria tarii viselor scadea si odata cu ea cresteau si nelinistile hotului nostru.
Trebuia sa faca ceva neaparat. Dar ce? Ce putea sa faca el acum cand facuse atat rau ?
"As putea sa inapoiez visele copiilor inapoi pentru ca apoi sa le fur la loc. Of dar ar fi acelasi lucru, as ajunge in acelasi impas."
In minte ii incolti un vis frumos care lumina tot cerul tarii viselor. Deci se poate isi spuse el, as putea sa-mi construiesc tara viselor mele fara sa mai apelez la visele altora.
Cu timpul hotul nostru deveni un om cinstit care inapoie visele copiilor.
Si a trait fericit in tara viselor pana la sfarsit.