Viata si opera unei printese

Candva in vremuri mult grabite in scopul modernizarii si retehnologizarii, traia o printesa mica. Si printesa noastra, ca toate fetele se gandea ca tinta ei cea mai apriga era sa se marite. Asa ca isi facea de fiecare data planuri cum ar trebui sa fie viitorul print care ii va cere mana. Aspectele fizice si materiale erau puse greu in balanta. Trebuia sa aiba castel cu cel putin 10 turnuri, herghelie de pur sange arab, pentru ca ea nu putea sa-si desfasoare plimbarile zilnice cu alt cal in afara de unul din rasa asta, multi golzi ca sa ii cumpere bijuterii, cel putin 50 domnisoare care sa o insoteasca si sa o puna la curent cu toate barfele curtii, sa fie chipes, sa fie multe petreceri la curtea lui si multe turniruri cavaleresti sa se desfasoare. Si anii treceau si nici unul din printii care veneau sa ii ceara mana nu se ridica la standardele domniei sale: ba ca nu este suficient de inalt, ba ca nu ii place cum ii arata barba, ba ca este prea bland, prea slab, ba ca n-are avere destula, calesti de ultima generatie si lista poate continua. Si timpul trecea si printesa noastra se trezi ca varsta maritisului trecu si ridurile se accentuau tot mai tare pe fata ei. Ca sa fie in forma se apuca de facut alergari in jurul gradinii palatului, sauna si ca sa-si distraga atentia fiindca printii se cam imputinasera si distractia in a-i respinge era din ce in ce mai rara se apuca de sporturi extreme. Saritul din turn in lacul ce inconjura castelul fu foarte apreciat de curte si multi incepura sa-l practice dupa ce printesa dadu startul. La fel si alpinismul capata din ce in ce mai multi adepti pe zi ce trecea. Escaladatul pana in varful turnurilor si inapoi era atractia sezonului. Vestea noilor sporturi puse in practica de printesa noastra facu inconjorul a 7 zari si 9 tari. Fiind considerata o printesa puternica care nu-i este frica de primejdii, asta ca sa nu se spuna ca este inconstienta, randurile celor care venira sa o peteasca se inmultira. Intr-o zi ploioasa aparu la portile palatului un hidos, oleaca cocosat si sontorog, imbracat modest care se prezenta in fata printesei avand drept scop cererea in casatorie. La prima vedere pe printesa noastra o apuca un ras isteric care tinu minute bune, dar in final il programa a doua zi ca sa asculte ce are de zis. Fiindca vremea se imbunase, fiind soare afara si gradina palatului inflorita toata deoarece era primavara in perioada aceea, printesa noastra prefera sa realizeze audierea nu in sala imensa si rece, ci afara in natura. Omu nostru isi incepu discutia despre plantele aflate in gradina palatului, care o fascina pe printesa. Isi dadu seama ce putin cunoste despre lucrurile care o inconjoara. Ii povesti apoi despre alte minunatii care se afla in afara portilor palatului si cate lucruri noi sunt de descoperit in aceasta lume. Apoi ii povesti despre averea lui, care era inestimabila ca valoare. Aceea era libertatea de a umbla si a descoperii lumea, de a vedea cat mai multe locuri si de a impartasi si altora din cunostiintele acumulate de el, din cercetarile facute si inventiile realizate. Ii explica ca palatul lui este oricare padure prin care trece, camerele sunt pesterile, turnurile sunt muntii, domnisoarele insotitoare sunt pasarelele si animalele padurii, iar herghelia este formata din cai care alearga liberi si sunt neimblanziti. Trecura multe zile de cand venise strainul si acesta continua sa ii povesteasca despre splendorile intalnite in calatoriile sale. Printesa hotari dupa o vreme sa paraseasca palatul si sa plece in lumea larga cu strainul nostru pentru a descoperi lumea si libertatea. Odata plecati, nu i-a mai vazut nimeni de atunci, dar se pare totusi din surse neoficiale ca au ajuns la capatul lumii, au trait fericiti si au facut copii semihidosi.

Chucky de zapada

Two Steps From Hell - Heart Of Courage