miercuri, 30 decembrie 2009

Viata si opera unei printese

Candva in vremuri mult grabite in scopul modernizarii si retehnologizarii, traia o printesa mica. Si printesa noastra, ca toate fetele se gandea ca tinta ei cea mai apriga era sa se marite. Asa ca isi facea de fiecare data planuri cum ar trebui sa fie viitorul print care ii va cere mana. Aspectele fizice si materiale erau puse greu in balanta. Trebuia sa aiba castel cu cel putin 10 turnuri, herghelie de pur sange arab, pentru ca ea nu putea sa-si desfasoare plimbarile zilnice cu alt cal in afara de unul din rasa asta, multi golzi ca sa ii cumpere bijuterii, cel putin 50 domnisoare care sa o insoteasca si sa o puna la curent cu toate barfele curtii, sa fie chipes, sa fie multe petreceri la curtea lui si multe turniruri cavaleresti sa se desfasoare. Si anii treceau si nici unul din printii care veneau sa ii ceara mana nu se ridica la standardele domniei sale: ba ca nu este suficient de inalt, ba ca nu ii place cum ii arata barba, ba ca este prea bland, prea slab, ba ca n-are avere destula, calesti de ultima generatie si lista poate continua. Si timpul trecea si printesa noastra se trezi ca varsta maritisului trecu si ridurile se accentuau tot mai tare pe fata ei. Ca sa fie in forma se apuca de facut alergari in jurul gradinii palatului, sauna si ca sa-si distraga atentia fiindca printii se cam imputinasera si distractia in a-i respinge era din ce in ce mai rara se apuca de sporturi extreme. Saritul din turn in lacul ce inconjura castelul fu foarte apreciat de curte si multi incepura sa-l practice dupa ce printesa dadu startul. La fel si alpinismul capata din ce in ce mai multi adepti pe zi ce trecea. Escaladatul pana in varful turnurilor si inapoi era atractia sezonului. Vestea noilor sporturi puse in practica de printesa noastra facu inconjorul a 7 zari si 9 tari. Fiind considerata o printesa puternica care nu-i este frica de primejdii, asta ca sa nu se spuna ca este inconstienta, randurile celor care venira sa o peteasca se inmultira. Intr-o zi ploioasa aparu la portile palatului un hidos, oleaca cocosat si sontorog, imbracat modest care se prezenta in fata printesei avand drept scop cererea in casatorie. La prima vedere pe printesa noastra o apuca un ras isteric care tinu minute bune, dar in final il programa a doua zi ca sa asculte ce are de zis. Fiindca vremea se imbunase, fiind soare afara si gradina palatului inflorita toata deoarece era primavara in perioada aceea, printesa noastra prefera sa realizeze audierea nu in sala imensa si rece, ci afara in natura. Omu nostru isi incepu discutia despre plantele aflate in gradina palatului, care o fascina pe printesa. Isi dadu seama ce putin cunoste despre lucrurile care o inconjoara. Ii povesti apoi despre alte minunatii care se afla in afara portilor palatului si cate lucruri noi sunt de descoperit in aceasta lume. Apoi ii povesti despre averea lui, care era inestimabila ca valoare. Aceea era libertatea de a umbla si a descoperii lumea, de a vedea cat mai multe locuri si de a impartasi si altora din cunostiintele acumulate de el, din cercetarile facute si inventiile realizate. Ii explica ca palatul lui este oricare padure prin care trece, camerele sunt pesterile, turnurile sunt muntii, domnisoarele insotitoare sunt pasarelele si animalele padurii, iar herghelia este formata din cai care alearga liberi si sunt neimblanziti. Trecura multe zile de cand venise strainul si acesta continua sa ii povesteasca despre splendorile intalnite in calatoriile sale. Printesa hotari dupa o vreme sa paraseasca palatul si sa plece in lumea larga cu strainul nostru pentru a descoperi lumea si libertatea. Odata plecati, nu i-a mai vazut nimeni de atunci, dar se pare totusi din surse neoficiale ca au ajuns la capatul lumii, au trait fericiti si au facut copii semihidosi.

joi, 29 octombrie 2009

marți, 20 octombrie 2009

joi, 15 octombrie 2009

Vata de zahar

Azi pictez cu gandul. Mi-am scos culoarea galbena si mi-am conturat niste nori de vata de zahar pe un cer de vanilie. O sa stau un pic sa ma odihnesc pe unul pana imi vine dovleacul caleasca tras de doi melci. Mi-este un pic cam frig, asa ca desenez si o soba alimentata cu raze de soare. Din cand in cand mai deschid usa sa mai adaug noi sori si scantei de raze evadeaza in lumea nou creata. Ma plictisesc repede, asa ca imi iau zborul pe o pala de vant pana la capatul lumii. Aici ma scald in ultimele raze violete venite de la zile distanta de casa inainte de a-mi intampina trasura. Este vremea sa ies la plimbare cu caleasca, asa ca trasez o cortina de stele, fiindca este timpul pentru o atmosfera de vis. Noapte buna.

miercuri, 14 octombrie 2009

e frig . tare frig ..

e frig. tare frig .. sangele s-a dus la culcare, mai spre inima, acolo este mai cald, se strange cat inca mai bate. cel de la periferie striga dupa ajutor, probabil vrea intariri, pielea tipa a frig. se necesita tratament de incalzire prin dusuri fierbinti. nu vrem inca musafiri de genul racelei sau gripei, ii asteptam mai la iarna. deci, patrunderea prin infractiune a unor astfel de elemente va fi aspru pedepsita cu ceaiuri cu lamaie si fervex. deci atentie, nu indrazniti sa atacati, nu aveti nici o sansa inca. aveti rabdare si veti fi rasplatiti din plin la momentul potrivit.

marți, 13 octombrie 2009

Razboiul frunzelor galbene

Se face ca intr-o zi frumoasa de toamna, cand gradina din spatele casei se umpluse de frunze si cum spatiu era destul de mic, frunzele galbene, care erau in numar mai mare au declarat razboi frunzelor ruginii, verzi si tarcate, pentru a ocupa un teritoriu cat mai vast.
Vazandu-se intr-o asemenea situatie frunzele ruginii au inceput sa duca tratative pentru incheierea de aliante cu frunzele verzi si tarcate pentru a-si apara teritoriile, dar si pentru a gasi solutii de restabilire a pacii.
Dupa legarea aliantelor, caci verzii si tarcatii simtisera primejdia si desi in numar mai mic incercau sa se reuneasca pentru a face fata dusmanului mai mare, incepura sa dezbata strategiile de aparare. Pentru a da o sansa pacii, trimisera imparatului galben un mesager prin care i se cerea renuntarea la razboi si incercarea de a duce tratative pentru gasirea unor solutii de compromis.
Deoarece avea o armata numeroasa in spate, imparatul galben care era insetat de putere, le raspunse prin taierea coditei mesagerului.
Fiindca strategia de razboi aleasa de ambele parti era in sistem sah, fiecare adversar trebuia sa astepte sa ii vina randul.
Prima confruntare ii reveni imparatului galben, care folosind pionii frunze conform strategiei de atac frontal, sili trupele ruginii,verzi si tarcate sa bata in retragere.
Imparatul ruginiu care era shaman si care lucra in armonie cu spiritul vantului, ii ceru ajutor in confruntarea urmatoare. Vantul spulbera galbenii, care pierdura teren de data aceasta.
Cand veni din nou randul imparatului galben, acesta ataca cu ajutorul omizilor nebune.
Tacticile si pregatirea militara ajutara adversarii sa isi indrepte randurile.
Dupa o serie de mutari avute, carora li se pierdura numarul in valtoarea timpului, pierira multe frunze de ambele parti. Ramanand in final doar imparatul galben si cel ruginiu, acestia fura nevoiti sa declare remiza.
In urma razboiului nu exista victorii, ci doar frunze moarte.

luni, 5 octombrie 2009

marți, 29 septembrie 2009

vineri, 25 septembrie 2009

miercuri, 23 septembrie 2009

Calculatorisme

Stateau rastigniti pe tastaturile lor cu licurici cautand rezolvarea problemelor la distanta de-o tasta. Degetele ca niste ace traversau cu viteza luminii campul impanzit de litere, urmele lor pierzandu-se in clampaniturile mecanice ale tastelor. Codurile de scanare hipnotizau mersul lucrurilor in conversii de 0 si 1.
La limita universului binar cu cel asciian s-a transmis urmatorul mesaj:
Spor la treaba&#33

Ps. Cum se decodifica mesajul se gaseste la comentarii. Nu trageti cu ochiul decat daca nu va iese :P .

marți, 22 septembrie 2009

luni, 21 septembrie 2009

Dedicat corectorului de serviciu

Se face ca in vremuri indepartate, cand oamenii descoperisera blogareala si isi insirau pe acolo toate nebuniile personale sau gandurile trubadure, oameni in cautare de nimic special, cu plictiseala mare in glanda si mult timp liber s-au apucat sa citeasca toate debitarile altora.
Considerau ca ei nu pot scrie mai bine sau n-au nimic de zis sau mai bine fac altceva mai bun cu timpul lor decat sa arate si altora ce le flutura mintea si incercau sa ramana in anonimat citind sau comentand dupa caz.
Si fiindca unii erau mai nubi si cu capul in nori sau gramatica le juca feste cand venea vorba sa scrie corect, s-au nascut din dorinta arzatoare de a ajuta la scaderea analfabetismului gramatical acei oameni de nadejde si anume corectorii de serviciu.
Cu spiritul lor atent si ochi de vultur, acesti oameni dedicati reuseau sa descopere pana si cea mai fatala eroare. Cu diplomatie impaiata cu zambilici colorati iti aduceau la cunostiinta gafele, indrumandu-te pe calea cea buna si dandu-ti sfaturi marete pentru postarile viitoare.
Pe aceasta cale multumesc personal tuturor acestor persoane care ajuta la evolutia sistemului elementelor constructive ale limbii romane.

duminică, 20 septembrie 2009

Bucatareala

Se ia o oala plina cu viciuri si ganduri dezmatate, se asezoneaza cu putina nesimtire si dor de duca si se da la foc. Focul trebuie sa arda incet astfel incat ingredientele adaugate sa nu-si piarda din savoare. Cand miresmele incep sa imbie atmosfera si aburii ridicati sa aiba miros de dorinta si pofta de viata, se drege dupa gust cu vin rai de muflatar si voie buna. Rezulta o portie de dor.
Pofta buna!

marți, 15 septembrie 2009

vineri, 4 septembrie 2009

Fantastica de weekend

Ciuperci globulare cu transfuzii de ambrozie ademenesc feline doritare de minciuni frumoase, asteptand sa devina sclave ale propriilor iluzii.

miercuri, 2 septembrie 2009

Secretul unei zuze din parc

Doi nebuni discutau in contradictoriu pe o banca din parc, incercand sa caute sensuri lucrurilor ilogice.
La un moment dat ea ii marturisi ca o sa plece pentru ceva timp din oras.
Dupa cateva momente el incepu:
"Iti stiu secretul, ii spuse ..
Crezi ca nu stiu ce faci? Imi pot da seama de ce vrei sa pleci din nou, vrei sa evadezi din lumea cotidiana. Nu trebuie sa minti sau sa te ascunzi dupa alte lucruri, nu-mi mai insira gogosi, stiu foarte bine ca despre asta este vorba. Mai bine ai incerca sa faci ceva util decat sa-ti pierzi timpul cu toate prostiile. Si cum ramane cu visele tale? Ar trebui sa faci tot posibilul sa ti le realizezi. Tu din contra incerci sa salvezi lumea din jur si nu faci nimic concret de fapt. Ce astepti? Recunostiinta? Negi din nou? N-am inteles. Spui ca nu astepti, ca decat sa dai si sa ti se scoata ochii ca n-ai facut nimic pentru ei mai bine nu dai, si mai bine dai altora, stiind ca profita de tine si nu zic nimic? Aaaa, incerci sa te faci utila, sa simti ca ai un scop in viata, ca ceva din ce faci are sens si poate mai ridici pe cineva din mocirla in care este? Si pe tine cine te salveaza? Cauti tristete pentru a nu te mai simti atat de mizerabil? Din cauza asta te inconjori cu oameni tristi? Din cauza asta nu-ti plac oamenii veseli, plini de viata? Vorbeste, zi ceva, nu ma lasa sa vorbesc ca prostu, zuzu ce esti .."

luni, 31 august 2009

...

Traia pe cel mai inalt munte al planetei sale. De cand se stia nu vazuse decat norii de jos si infinutul cerului. Se trezise intr-o zi, fiinta matura si fara nici o amintire, doar el, cerul si norii. Cu toate acestea avea inradacinat in el scopul vietii sale, acela de a sumona fiinte care sa traiasca pe planeta ceea plina de nisip si munti. Singurele informatii din mintea lui era scopulul si regulile, care nu trebuiau sa fie incalcate sub nici o forma. Nu avea voie sa coboare de acolo, era una dintre reguli care nu trebuia incalcata, altfel ar fi dus la disparitia a mii de fiinte sau poate mai rau a intregii planete. Semnul sub forma de spirala din palma stanga il fascina ori de cate ori se uita la el. Incerca adesea sa-si aminteasca despre ce este vorba sau sa-si dea seama de semnificatia acestuia, dar niciodata nu ajungea la nici un rezultat. Asa ca de la o vreme se resemnase si incerca sa se concentreze asupra scopului care ii era destinat. Conform sablonului fiintele sumonate era complete fizic, dar niciodata spiritual, fiind menite sa caute continuu reintregirea. Simpli si goi porneau spre marea de nisip dupa ce fusesera creati, disparand sub norii de dedesupt. Nimeni nu avea voie sa se intoarca decat daca reintregirea eu-lui lor ar fi fost completa. Numai ca de cand era acolo nu se intorsese nimeni. De fiecare data cand fiintele plecau, se simtea la fel de gol ca si ele, singur si gol.

Secretul pe care nimeni nu il stia era ca reintregirea eu-ului se putea realiza numai cu ajutorul unei alte fiinte care ar fi trebuit sa o completeze pe prima. Insa pentru a putea fi complete, acestea trebuiau sa invete sa si dea, nu doar sa ia ce au nevoie de la celalalt, sa se realizeze acel echilibru care ar fi dus la inaltarea lor din punct de vedere spiritual. Daca reintregirea ar fi fost completa, impreuna cu fiinta pereche ar fi putut sa sumoneze un om-copac care ar fi dat viata unei mari de verdeata in oceanul desertului. La incheierea ciclului, cei doi s-ar fi inaltat la cer asemenea unor stele cazatoare, dar care iau drumul invers, inapoi, spre a se pierde in infinitul universului.

duminică, 30 august 2009

sâmbătă, 29 august 2009

vineri, 28 august 2009

Echilibru

Oameni de paie se misca in reluare in universuri alternative patate in culori verzi-rosii, cautand sa-si faca haine din omizi zburatoare. Portalul s-a deschis si ochelarii transparenti isi trag dupa ei strainii imbracati in haine de oameni. Sub acoperire, incearca sa fure sufletele oamenilor de paie, impreuna cu hainele lor de blana stravezii, totul pentru a restabili echilibrul cosmic.

joi, 27 august 2009

Cautari

Statea navigand pe valurile cuvintelor folosind motorul de cautare Google. Naufragiind in caseta de cautare a scris un mesaj de ajutor. A aruncat sticla cu mesajul SOS, nu inainte de a pune bine dopul pentru a nu se pierde cuvintele in oceanul netului. Neprimind nici un ajutor concret a repetat operatiunea trimitand mesajul in diferite limbi si diverse combinatii posibile. Nimeni nu a gasit inca sticla. Cautarile continua.

miercuri, 26 august 2009

Casuta din oala - varianta pentru adulti

Cand citesti unui copil de 2 ani o poveste de o gramada de ori desi la prima vedere ti se pare o poveste de-a dreptul stupida, poti sa treci prin mai multe faze: sa inceapa sa-ti placa, sa o inveti pe de rost, sa vezi si alte lucruri in poveste ce nu observasei la prima vedere, sa ti se faca greata, sa o detesti ..
Casuta din oala incepe cu prezentarea oalei pe un camp, o oala singura, fara stapan, care astepta sa devina caminul cuiva. Oala noastra era o oala mare, pentru ca in continuare o sa vedeti cate animale au incaput in ea.
Initial pe camp trece soarecele-soricel si intreaba oala daca locuieste cineva acolo. Oala neavand gura sa raspunda nu se aude nici un sunet si in concluzie soricelul nostru istet isi da seama ca si-a gasit un camin unde o sa stea singur.
Pe acolo trece broasca-broscuta si la fel ca si soarecele o intreaba tot pe oala:
- Casa, casuta cine sta aici?
Soarecele raspunse si dupa ce facura prezentarile, soarecele invita broasca sa traiasca impreuna. Se pare ca au traiat in concubinaj o perioada, fiindca nu se luasera cu acte.
Pe camp a trecut iepurele, care ca si ceilati o intreaba tot pe oala cine locuieste acolo. Cei doi iubiti raspunsera ca stau acolo si fiindca lucrurile se cam racisera intre ei deoarce se vedeau zilnic si scanteia pasiunii se cam micsorase, il invitara si pe iepure sa traiasca impreuna, primidu-l ca pe un "frate".
Mai trecu o perioada si pe acolo isi facu aparitia si sora vulpe, care fu invitata si ea sa locuiasca cu ei. Atat timp cat toti sunt buni la ce fac atunci este loc si pentru ei.
In final apare ultimul care va locui vreodata in casuta din oala si anume lupul homeless, care este primit cu caldura ca si cei dinaintea lui. Stateau ei cam inghesuiti, dar erau fericiti, pana cand ursul care era obosit si miop s-a asezat pe oala si le-a distrus distractia si oala.
Asa ca dragi copii-adulti data viitoare aveti grija in ce oala va bagati si cu cine, nu se stie cum se poate sparge. Noapte buna sau buna dimineata dupa caz!

marți, 25 august 2009

Omul care a uitat sa se mai miste

Se zice ca la inceputul timpurilor pe o planeta indepartata unde locuitorii ei nu cunosteau nici o grija si traiau in deplina armonie unul cu altul si cu natura, un om a cunoscut o mare dezamagire. Nu se stiu motivele pentru care acest om s-a asezat in mijlocul unui camp inverzit si a uitat sa se mai miste. Omul nostru a ramas pironit locului, cu timpul lacrimile secandu-i, nemaiputand sa dea viata campului roditor. Picioarele i s-au inradacinat in pamantul care de acum devenise crapat cautand seva dadatoare de viata. In disperarea lui omul a indreptat mainile catre cer cerand ajutorul. Cu timpul mainile au devenit crengi rugatoare, iar intreaga lui fiinta a devenit un copac uscat in mijocul unui desert pustiu.

luni, 24 august 2009

Femei si barbati

Barbatul se uita lung in oglinda, dupa ce 2 ore statuse in baie aranjandu-se pentru viitoarea intalnire si in acelasi timp admirandu-si tot ce credea el ca are mai de pret. Uitandu-se sagalnig la chipul care il privea hazliu si in acelasi timp admirativ din spatele oglinzii, isi spuse:
- Doamne cat de bine arat, si miros atat de bine incat tipa nu o sa reziste la sarmul meu incantator. Cu asa ochi, verzi ca smaraldul si cu zambetul asta imbietor toata lumea imi sta la picioare. Nimeni si nimic nu-mi poate sta in cale la viitoarea intalnire.
Isi aranja costumul usor de vara si dupa inca o privire aruncata oglinzii indrazni sa se desprinda de ea, dupa ce observase ca ora intalnirii se apropie de sosire. Dupa calculele facute avea sa intarzie un sfert de ora, dar pentru o intalnire cu asa o bunaciune, tipa ar trebui sa astepte si o ora gandi el. Inchise usa apartamentului si porni spre locul intalniri. In drum spre locul stabilit, cumpara o floare care urma sa astupe gura plina de reprosuri fiindca intarziase.
Ajunge si isi vazu partenera de departe, facand trasese dus-intors pe aleea stramta, aleasa de catre el bineinteles. Alese drumul pe care ea nu ar fi putut sa-l observe decat in ultimul moment. Cum il zari ii spuse:
- In sfarsit ai sosit, ma pregateam sa plec, credeam ca numai femeile intarzie la intalniri, dar tu le faci fata cu brio la toate.
Pe cand incepea sa deschida gura pentru a arunca un nou repros, trandafirul roz isi facu aparitia sub nasul ei, lasand-o pe femeie cu gura cascata si cu amnezie totala asupra gandurilor din capul ei.
Se dezmorti pe data si continua:
- Ce dragut din partea ta, dar sa stii ca asta nu schimba cu nimic situatia, ai intarziat, reprosa ea vrand sa faca pe suparata.
- Draga mea, incepu el, nu puteam sa vin cu mana goala la intalnirea noastra si ptr tine a trebuit sa aleg cea mai frumoasa floare. Oricum dupa cum vezi bine, frumusetea ei nu o poate egala pe a ta. Esti superba, in seara asta arati minunat. Rochia ti se contureaza perfect pe corp, iar noi, asa eleganti si frumosi cum suntem o sa facem furori pe ringul de dans, doar sunt un dansator desavarsit. Stiu ca trandafirul ti l-am adus ptr tine, dar ar sta mult mai bine pe reverul meu, in plus chiar se asorteaza la costumul meu.
Femeia il privi un pic cash, dar ii permise ca floarea sa ajunga tot la el.
Ajunsera in dreptul localului unde aveau sa danseze toata noaptea, fiecare gandindu-se la ce va urma si cum se vor distra.
Ea isi spuse: pare cam narcisist, dar in rest pare de treaba si mi-a mai adus si o floare la intalnirea noastra, chiar este scumpic si pana acum nu mi-a facut avansuri si nici propuneri indecente. O fi gay, oo nu, ar fi prea de tot, dar este atat de aranjat si ingrijit, poate prea exagerat, sper ca nu este gay, ca ar fi pacat. Oricum nu am de gand sa merg mai departe cu el, doar sa ma distrez si eu in seara asta, nu este genul meu.
El isi spune: gestul meu cu floarea a dat-o gata si mai ales farmecul meu de barbat fatal, imposibil sa-mi reziste in noaptea asta, o sa sara pe mine si o sa mature cu mine prin pat toata noaptea. Si dansul, cui nu-i place sa danseze, un pic de distractie si voie buna, imbinata cu cateva pahare de tarie si totul este ca si facut.
Seara nu decurse conform asteptarilor pentru ca femeia nu obisnuia sa bea alcool si nici nu facea fata prea tare la maiestria sa in ale dansului. Asa ca trebui sa schimbe planul si sa treaca la faza cu vrajeala, cateva cuvinte spuse potrivit si apoi tipa nu ramanea decat sa se vrajeasca singura. Le spui cateva cuvinte pe care vor sa le auda, plus un punct de inceput, urmand ca ele sa inceapa sa palavrageasca si sa-ti umple capul cu toate prostiile lor. Bineintles ca este o treaba plicticoasa si trebuie sa le aprobi tot timpul, dar in final va veni si marea rasplata, luminita de la capatul tunelului o sa fie descoperita. Apoi in functie de cat de bine s-ar simti urma sa o mai descopere o data sau de mai multe ori, urmand ca apoi sa treaca catre o noua cucerire. Totul devine prea plictisitor daca stai langa o persoana mai mult timp, plus ca este periculos, poate incepi sa o placi mai mult decat pe tine si apoi nu este bine, asa ceva nu este nici bine, nici de dorit, duce numai la turmentarea si dezechlibrul eu-lui propriu care nu trebuie decat cultivat si preaslavit si nu denaturat si depreciat.
La sfarsitul serii fiecare se desparti de celalalt cu propriile frustrari si obiective nesolutionate.

marți, 9 iunie 2009

Definitia legaturii

Ca sa mentii o legatura nu trebuie sa fi doar consumator trebuie sa si dai ceva.
Un schimb general valabil acceptat de ambele parti.
Cand o legatura dintr-o parte se rupe echilibru se pierde. Legatura din partea opusa incepe sa resimta toata greutatea pe umerii ei. In fine, firul incepe sa se subtieze si in final sa se rupa definitiv. Firele se pot lega la loc aparand nodul care va aminti tot timpul ca acolo a aparut fisura.

marți, 2 iunie 2009

Povestea unui avatar


Croco isi indrepta spatele, aranjandu-si mai bine fracul verde cu care era imbracat. De efect isi pusese si o fustita mini roz care flutura in ritmul sariturilor si piruietelor pe care le executa. Proba fiind individuala trebuia sa parcurga toate elementele reprezentatiei fara a impartasi emotii sau ritmuri cu un potential coechipier.
Oglinda lacului inghetat trimitea straluciri de aur la intalnirea cu primele raze ale soarelui, totul in jur capatand o nuanta galbuie, de ireal. Admosfera fantastica impletita cu ritmurile lui Croco pareau ca desprinse dintr-un vis.
Eforturile facute fura rasplatite cu trilurile si fosnetul padurii care se trezea.

joi, 28 mai 2009

Vanessa Mae - The Devil's Trill


Ochi si lacrimi

Potopul care se revarsase inunda camera pleoapelor, puzderia de lacrimi nemaiputand fi acum stavilita decat de genele lungi si negre ca taciunele.
Boabe de margele cristaline incepura sa pice din ochii mari, unde suliti de soare injunghiasera cristalinul lasand in urma lor dare din ce in ce mai accentuate de sange.
Firele de lumina nu mai strabateau dincolo de mixtura de lacrimi si irisi mari si negri care se conturau in prezent ca abisul extinzandu-se sa inghita in ei tot universul globului ocular.

miercuri, 27 mai 2009

Gladiatori obositi

Fetele tuguiate de animale gata de lupta isi mijira ochii unul la altul, deoarece miopia se accentuase tot mai mult in ultima perioada, mai mai sa-si bage genele unul in ochii celuilalt.
Dupa scanteile de ura aruncate din ochi, muschii incordati gata sa plezneasca si bineinteles nelipsitul inconjor al adversarului cei doi concurenti se trasera un pas in spate scotandu-si sabile din teaca.
Aruncatul tichiilor si pelerinelor nu intarzie sa apara.
Totul fiind conform planului, cel mai mic si sifonat dintre cei doi concurenti inainta taind halci lungi de aer in drumul sau spre intimidarea adversarului. Nici celalalt emul nu se lasa mai prejos atat prin prestanta lui de lungan rapciugos cat si prin salturile de balerina dezechilibrata.
Sabiile se lovira descarcand stelute mistice si intrebari filozofico-religioase pentru cei ce urmareau spectacolul. Lumina deveni prea puternica asa ca cei din tribuna trebuira sa-i puna ochelarii de soare. Micile domnite priveau din arena lupta celor doi cocosi, pariind pe cel ce urma sa castige atat lupta cat si inima lor.
Cei doi cavaleri isi continuara salturile si inclestarile dansand in ritmul ovatiilor publicului si dand palpitatii domnitelor din arena. Dupa inca vreo cateva clampanituri de sabie, lunganul facu semn de timeout pentru a-si trage sufletul. Conditia fizica si faptul ca statea prea mult in fata calculatorului il cam dadea gata acum. Baga un energizat si incerca sa-si infrunte din nou adversarul.
Cel mic si iute intercepta intentiile rivalului sau, il invalui si-l intepa in dos.
Drept urmare fu declarat invingator, urmand sa primeasca ca premiu toata aprecierea regatului si domnitele puse la pariu.