Potopul care se revarsase inunda camera pleoapelor, puzderia de lacrimi nemaiputand fi acum stavilita decat de genele lungi si negre ca taciunele.
Boabe de margele cristaline incepura sa pice din ochii mari, unde suliti de soare injunghiasera cristalinul lasand in urma lor dare din ce in ce mai accentuate de sange.
Firele de lumina nu mai strabateau dincolo de mixtura de lacrimi si irisi mari si negri care se conturau in prezent ca abisul extinzandu-se sa inghita in ei tot universul globului ocular.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu